Cu doar câțiva ani în urmă, ginul era o băutură spirtoasă ordinară, pe care majoritatea oamenilor o percepeau ca pe o categorie. În ziua de astăzi din ce în ce mai des, preferințele personale ca marcă, aromă și gust predomină în loc de doar un gin cu tonic. ”Bumul ginului” este un fenomen interesant, deoarece aceste băuturi spirtoase aproape nicioadată nu se consumă curate, ci sunt amestecate mai ales în cocktailuri sau în alte „băuturi lungi”.

Unde sunt rădăcinile ginului?

Este acceptat că prima băutură de gin este creată în secolul al XVII-lea și are aroma specifică de ienupăr olandez (DutchJuniper). Pentru ”baza” se foloseau cerale fermentate.
O băutură tipică britanică , care probabil a fost adaptată și acceptată ”foarte cald” de soldații britanici care a participat îm războiul de optzeci de ani între Spania și Olanda. Denumirea de gin provine din denumirea de ienupăr olandez și anume Genever. De-a lungul anilor se răspândește rapid și cu mare popularitate în Imperiul Britanic mare.

Ei bine gin cu aromă de ienupăr

O varietate mare de mărci și arome diferite, care cu greu se pot ingora, întotdeună ienupărul a fost ”o marcă de caracter” și în baza aromei speicifice. Există o definiție legală aprobată de UE care garantează această calitate specifică și definește ce se poate înțelege prin termenul de gin. Regulamentul CEE nr. 110/2008: aromă de ienupăr obținută prin aromatizarea alcoolului etilic de origine agricolă, cu proprietățile corespunzătoare și cu fructe de ienupăr (Juniperuscommunis L)“.

DryGin și LondonDryGin

Unele dintre cele mai cunoscute băuturi spirtoase astăzi sunt DryGin și LondonDryGin. La aproape toate tipurile de gin, în afară de ienupăr sunt prezente și alte așa-numite plante medicinale. Cele mai populare, care se folosesc și pentru condimentare sunt coriandru, ghimbir, cardamom, coajă sau floare de lămâie și portocală și multe altele. Indiferent de acest lucru DryGin și LondonDryGin sunt clasic „dominate” de aroma ienupărului și nu sunt îndulcite. Chiar dacă DryGin permite aditivi de origine non-vegetală, adică arome care sunt apropiate de cele naturale, iar pe de altă parte, asemenea aditivi nu sunt permise în LondonDryGin.

PlymouthGin și OldTomGin

O altă subcategorie foarte cunoscută de gin este PlymouthGin, care provine din orașul port- omonim din sudul Angliei. PlymouthGin în mod tradițional se consideră pentru o băutură a flotei engleze și spre deosebire de ginul londonez  are  o aromă de ienupăr ” mai reținută”, dar în schimb este bine completat cu note pământești-picante.

Spre deosebire față de restul  tipurilor de gin este OldTomGin nu se întălnește atât de des și nici nu este chiar așa larg răspândint. Cu un gust dulce subliniat, acesta se apropie cel mai mult de prototipul real al secolului al XVIII-lea.” Pe atunci” ginul era o băutură foarte dură și picantă și de aceea era îndulcită cu zahăr. Astăzi, OldTomGin se utilizează mai ales pentru prepararea anumitelor cocktail-uri și mai ales pentru așa cunoscutul Tom Collins.

Un fapt interesant, că băutura gin cu tonic este făcută de suldații britanici în India ca să-și potolească setea și să „alunge” malaria. Din pacate în sec. 18, nu au existat frigidere bine funcționabile, iar băutura a fost servită la temperatura camerei, dar în zilele noastre ginul este băut bine răcit  sau refrigerat . Iar dacă adăugați câteva bucăți de gheață în combinație cu tonic, cu siguranță veți dori nu numai un GIN, ci două!