Cu unicul său scop de a păstra produsele alimentare și băuturile noastre proaspete și reci pentru consum, am ajuns totuși la ideea că „ce ajunge în frigiderul de birou, rămâne în frigiderul de birou”! în ciuda capacității frigiderelor de a-și păstra răcoarea, acest aparat provoacă cele mai multe frustrări atunci când vine vorba ca angajații să îl mențină curat.

frigider-birou-featured

 

Frigiderul de la birou poate deveni ca o cutie de comori cu bijuterii atât detectabile (mmm.. acea bucățică de ciocolată), cât și de nerecunoscut (ce crește acolo în sertar?). Așa că venim cu câteva sfaturi care vă vor ajuta să mențineți liniștea și pacea atunci când vine vorba de aparatul ce vă menține alimentele la comun.

#1: Spațiul de depozitare din frigiderul de la lucru e ca spațiul de parcare

Alin de la Vânzări a adus un sandwich cu salată împachetat într-o punguță, în timp ce Bogdan de la Logistică a umplut frigiderul cu mâncare cât pentru o armată. Fii ca Alin! Cu excepția cazurilor în care hrănești o armată, asigură-te mereu că iei atâta mâncare cât ai nevoie, astfel încât toți să aibă loc pentru pachețelul lor în frigider.

#2: Frigiderul de la lucru nu este un mini-laborator

Dacă obișnuiai să lucrezi într-un laborator, ai putea fi iertat în cazul în care lași mereu în urma ta mizerie de parcă aștepți să vezi cum va evolua în zilele următoare și în ce se va transforma. Cu toate acestea, majoritatea dintre noi nu lucrăm într-un laborator, așa că dacă faci mizerie, nu te baza pe un coleg ce va veni după tine, ci curăță tu imediat.

#3: Încă nu s-au inventat frigidere cu auto-curățare

Avem cuptoare cu auto-curățare, oare nu urmează și frigiderele? Între timp, toți trebuie să ne asumăm rolul de a prelua responsabilitatea frigiderului de la birou. De ce să nu puneți în aplicare un registru lunar astfel încât sarcina să se rotească de la unul la altul și frigiderul să fie întotdeauna curat?

#4 Cu bine, la revedere, auf Wiedersehen, adio!

Un frigider neigienic ar putea reprezenta un risc pentru sănătate, cu șanse mari de contaminare a alimentelor depozitate. Cine știe ce toxine din alimente sunt eliberate? Una dintre regulile de bază pentru un frigider folosit de mai multe persoane este să fii pregătit să spui „la revedere, adio” alimentelor nerevendicate și abandonate. Exceptând ciocolata… dacă nimeni nu revendică tableta imensă de ciocolată, cred că poate fi o excepție de la regulă, nu?

#5 Nu se acceptă „invidia alimentară”

Am experimentat cu toții momente de „invidie alimentară” atunci când chelnerul merge cu un fel de mâncare delicioasă care face gura apă și imediat simțim un soi de regret că nu am comandat acel fel. Același lucru se poate aplica atunci când deschidem frigiderul de la birou pentru a vedea ce și-a adus Cornel de la Depozit pentru pauza de masă, în timp ce prânzul nostru constă în sărățele cu brânză. În timp ce tentația de a mânca prânzul lui Cornel este reală și puternică, niciodată nu trebuie să acționăm conform „invidiei alimentare”.

 

#6 Sharing is caring

Dacă ai adus un platou cu resturi de acasa și delicii culinare uimitoare pentru a împărți cu colegii, anunță! Trimite un e-mail intern sau lipește un mesaj pe care să notezi că poate servi oricine. Noi forme de viață pe rafturile din frigider ar putea fi evitate dacă oamenii ar ști că scopul platoului este să fie servit de toată lumea.

#7 Ar trebui să dispară e-mailurile morocănoase

Ne amintim cu toții acele e-mailuri de grup care se referă la produsul alimentar ce stă de o viață în compartimentul frigiderului sau în e-mailul anual de Crăciun când frigiderul urmează a fi curățat complet. A cui este caserola? Cine a lăsat jumătate de Big Mac într-o cutie? De când stă acea brânză albastră în frigider? (.. a fost dintotdeauna albastră?)

Dacă ne vom aminti cu toții aceste sfaturi simple și poate chiar vom eticheta prânzul nostru, proprietarii caserolelor și alimentelor aflate în așteptare vor fi ușor de localizat și problema ușor de rezolvat. Bineînțeles, nimeni nu vrea ca ciocolata să fie etichetată.. Să fie pe principiul „o păstrează cine o găsește”, nu?