Delicioasă sau mai bine spus albini-cioasă! Indiferent dacă este întinsă pe un rulou la micul dejun sau folosită ca îndulcitor pentru ceai, mierea este incredibil de versatilă. Cu toate acestea, bucătăria nu este singurul loc în care acest produs natural este extrem de popular. Din acest articol puteți afla cum să folosiți mierea în alt fel, dacă este mai sănătoasă decât zahărul rafinat și cum este produsă.

Ce se întâmplă atunci când o albină zboară și colectează nectar, secreții secțiunilor vii ale plantelor sau chiar excreții provenite de la insecte care se hrănesc prin sucțiune din plante? Aici începe producția de miere. Cu toate acestea, atât albinele, cât și apicultorii depun multe eforturi înainte ca noi să putem întinde mierea finită pe rulouri.

De la albine la borcan – ce se întâmplă?

Odată ce albinele au colectat această materie primă cu proboscida și au ingerat-o prin esofag în stomacul pentru miere, acestea zboară înapoi la stup. În stup există și alte albine „procesatoare” care sunt responsabile de preluarea recoltei. Începe procesul de maturare a mierii. Albinele procesatoare extrag apa din mierea nefinită pe care o îmbogățesc cu enzime și alte substanțe din saliva lor și pe care apoi o transmit unei alte albine. Ca parte a acestui proces, zaharoza dizaharidă este transformată în monozaharide simple de fructoză și glucoză.

Prin procesul de transfer al mierii de la o albină la alta, sucul dulce se maturează din ce în ce mai mult, acesta fiind în cele din urmă depozitat în fagure de către ultima albină din „lanț”. Aici climatul cald și ventilația activă produse de albine determină uscarea mierii. Când mierea este suficient de uscată, albinele acoperă fagurele cu ceară. Aceasta nu numai că păstrează mierea, dar este și perfect etanșă, asigurând păstrarea mierii pe tot parcursul lunilor de iarnă.

Fagurele acoperit este, prin urmare, o indicație pentru apicultor că mierea este maturată. Recoltarea mierii nematurate care conține prea multă apă duce la fermentare și la deteriorarea rapidă. La recoltare, apicultorul îndepărtează fagurele și îl „desface”. Învârtirea, cernerea și amestecarea creează apoi mierea cremoasă cristalină și fină, care este turnată în borcane pe care le putem apoi cumpăra.

O mulțime de soiuri, o mulțime de gusturi

Atunci când cumpără miere, clientul are la dispoziție mai mult de 50 de soiuri diferite din care să aleagă. Dar cum sunt produse aceste soiuri și care se potrivesc cel mai bine gusturilor noastre? Motivul acestei varietăți este așa-numita constanța cu care albinele vizitează florile. Aceasta înseamnă că aceeași albină vizitează doar o specie de plante. Drept rezultat, soiurile de miere diferă din punctul de vedere al originii botanice și au proprietăți specifice soiului în ceea ce privește culoarea, consistența și aroma.

Conexiunile dintre aceste proprietăți permit, de asemenea, obținerea unor informații cu privire la aromă pornind de la culoare. În general, cu cât mierea este mai ușoară, cu atât gustul este mai dulce și mai blând. În schimb, mierea mai închisă la culoare are un gust mai aromat și mai puțin dulce. Consistența depinde de conținutul de dextroză. Un conținut mai mare de dextroză creează o consistență mai groasă, în timp ce în soiurile de miere mai lichide conținutul de dextroză este mai mic.

Mierea este mai sănătoasă decât zahărul rafinat?

Această întrebare apare atunci când se caută alternative la zahărul rafinat care dăunează sănătății atunci când este consumat în cantități mari. Înainte de a oferi un răspuns la această întrebare, ar trebui analizată și compoziția zahărului și cea a mierii. Zahărul rafinat nu este altceva decât zaharoză pură. Cu alte cuvinte, dizaharidele cuprind proporții egale de monozaharide: glucoză și fructoză. Compoziția mereii este puțin mai complexă.

În cazul mierii, fructoza și glucoza sunt deja prezente în formele lor specifice ca urmare a transformării care are loc în timpul procesului de maturare a mierii. Cu toate acestea, conținutul de fructoză din mierea finală este mai mare decât conținutul de glucoză. De exemplu, fructoza reprezintă aproximativ 39 %, iar glucoza 34 %. Restul constă în apă, alte tipuri de zaharuri și – în cantități foarte mici – vitamine, minerale și alte substanțe benefice pentru sănătate. Până aici, totu-i bine.

În cea mai mare parte, însă, mierea este alcătuită tot din zahăr, iar zicala „doza face otrava″ se aplică și în acest caz. Cu toate acestea, proporția crescută de fructoză oferă un ușor avantaj. Acesta este motivul pentru care mierea are o dulceață mai mare în comparație cu zahărul rafinat. Prin urmare, puteți utiliza o cantitate puțin mai mică de miere și beneficiați de aceeași putere de îndulcire, și reduceți astfel numărul de calorii. Conținutul de apă înseamnă, de asemenea, că un gram de miere conține doar aproximativ trei kilocalorii, spre deosebire de zahărul pur rafinat, care conține patru kilocalorii.

Mierea are și proprietăți antioxidante. Se spune că acestea reduc riscul apariției bolilor cardiovasculare și a cancerului. Cu toate acestea, conținutul de substanțe benefice pentru sănătate din miere este atât de scăzut încât nu are nicio contribuție notabilă în ceea ce privește beneficiile pentru sănătate sau acoperirea nevoilor noastre. În schimb, o dietă bogată în fructe și legume contribuie semnificativ la acest lucru.

Conținutul său ridicat de zahăr înseamnă, de asemenea, că mierea poate avea efecte nedorite, dăunătoare pentru sănătate din cauza alcaloizilor pirolizidinici pe care mierea le conține. Alcaloizii pirolizidinici nu sunt totuși neapărat incluși. În cazul unui nivel mediu de consum, adulții nu trebuie să fie îngrijorați din cauza cantităților minime ale acestora din miere. Schimbarea regulată a soiurilor de miere reduce, de asemenea, riscul de absorbție a acestora. Însă, din acest motiv, printre altele, consumul de miere în cazul bebelușilor și copiilor ar trebui să fie menținut la un minim absolut.

În orice caz, mierea nu este recomandată pentru copiii cu vârste mai mici de 1 an, deoarece există riscul declanșării botulismului infantil din cauza bacteriilor clostridium botulinum. Bacteriile se pot multiplica în intestinul copiilor mici și pot forma substanțe nocive care apoi declanșează botulismul. Așa că trebuie să se aibă mare grijă!

Utilizare alternativă – miere ca remediu pentru acasă

Mierea a fost foarte apreciată chiar și printre grecii antici și a fost folosită ca substanță medicinală și tratament de înfrumusețare. Aceasta era utilizată frecvent, de exemplu, pentru îngrijirea buzelor și a pielii. Proprietățile sale curative și de vindecare a rănilor sunt, de asemenea, bine cunoscute. Însă, aceste  proprietăți au fost dovedite științific doar pentru anumite soiuri, cum ar fi mierea manuka. În acest caz, este, de asemenea, esențial să se utilizeze miere sterilă pentru uz medical procurată din farmacii  și nu miere obișnuită procurată de la  comercianții cu amănuntul din sectorul alimentar.

Cu toții am trecut asemenea stări: durere în gât, secreții nazale, urmate foarte curând,  de tuse. Când suferiți de răceli și gripă, toate remediile de uz casnic sunt foarte binevenite. Atunci când este combinată cu o băutură caldă, mierea este considerată un remediu. Deși acest efect nu este dovedit științific, merită încercat. Însă, pentru a-și păstra eventualele substanțe benefice mierea nu trebuie încălzită la o temperatură mai mare de 40°C.

Lăptișorul de matcă – o nouă tendință?

Este posibil să fi auzit deja de noul tratament magic care promite că are efecte antiîmbătrânire și atenuează reumatismul și alergiile. Totuși, această tendință a făcut obiectul unor cercetări foarte limitate și se bazează în primul rând pe speculația că lăptișorul de matcă, destinat de fapt reginei stupului de-a lungul vieții sale, ar putea avea efecte similare asupra oamenilor.

Lăptișorul de matcă este disponibil sub formă de suplimente alimentare sau amestecat cu miere tradițională. Chiar dacă este destinat să ajute la alergii, lăptișorul de matcă are, de asemenea, un potențial alergic ridicat și, prin urmare, trebuie evitat în totalitate de astmatici și de persoanele care au reacții alergice la înțepăturile de albine.

Trebuie acordată mare atenție și modulului în care este extras acesta. Regina trebuie să fie îndepărtată din colonia ei, astfel încât „lăptișorul de matcă″ să fie pus la dispoziție pentru reproducerea unei noi regine. Însă acest lucru provoacă mult stres pentru colonia de albine. De asemenea, produsele provinîn principal din Asia, nefiind încă disponibile produse ecologice. Ca și în cazul mierii, se poate produce și contaminarea cu alcaloizi pirolizidinici și cu reziduuri de medicamente și pesticide și, prin urmare, puteți face mai mult rău decât bine sănătății dumneavoastră.

Cea mai bună dintre toate. Miere de înaltă calitate!

Doriți să cumpărați nu orice fel de miere, ci miere de o calitate superioară? O consistență uniformă, fină cristalină și tartinabilă, împreună cu mirosul și gustul tipic al mierii, fără mirosuri și arome străine, reprezintă semnele unei calități bune. Petele întunecate, pe de altă parte, sunt un semn de contaminare.

Mierea este recunoscută pentru perioada de valabilitate foarte lungă. Dacă este păstrată într-un loc întunecos, uscat și răcoros într-un recipient etanș, aceasta practic nu se va strica. Cu toate acestea, se recomandă să fie consumată în termen de doi ani. Dacă nu este sigilată corespunzător, mierea absoarbe umezeala din aer. Prea multă umiditate în miere duce la fermentare și apoi la deteriorare, care însă pot fi ușor indicate demirosul acid de alcool și formarea de bule.

Extracția atentă a mierii, tratarea cu atenție a coloniilor de albine și utilizarea unor borcane durabile, reciclabile și reutilizabile contribuie la bunăstarea animalelor și la protecția mediului și sunt toate semne distinctive ale unei mieri de bună calitate. Atunci când cumpărați direct de la apicultor sau din piețele volante săptămânale și consultați informațiile de origine de pe etichetă, puteți fi, de asemenea, siguri că produsul dumneavoastră nu a fost importat și transportat pe distanțe lungi. Cu siguranță merită să invertiți în calitate superioară și nu doar de dragul gustului.

Știați că după bovine și porci, albinele sunt a treia cea mai importantă specie de animale? Albina este extrem de importantă pentru conservarea biodiversității și a diversității speciilor de plante și animale care consumă plante, precum și pentru menținerea randamentelor culturilor și a aprovizionării cu alimente. Faptul că albinele mor, printre altele, din cauza pesticidelor și a monoculturilor, este, prin urmare, o problemă foarte gravă. Prin urmare, adoptarea unor decizii privind produsele și având în vedere durabilitatea va avea un impact pozitiv și asupra populațiilor de albine.