Încondeierea ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiția românească. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală specific românească.
Deoarece oul roșu este purtătorul unor semnificații profunde legate de învierea lui Hristos și de reînnoirea naturii, creștinii s-au ostenit să-l încondeieze, desenând cu ceară motive decorative ancestrale, de o rară frumusețe.
Oul văzut ca un simbol primordial, sămânța vieții, potrivit tradiției, este vopsit și încondeiat în zilele de joi și sâmbătă din Săptămâna Mare, îndeletnicirea înroșirii ouălor fiind rezervată aproape în exclusivitate femeilor.
Oul încondeiat ne transmite bucurie, uimire, smerenie, împacare, pentru că în ornamentația lui, de fapt, se operează cu simboluri (soare, luna, cruce, etc.), cu modele din natură (plante, animale, obiecte) și cu modele de țesături populare, cu tot repertoriul lor de semne sacre.
Motivele folclorice utilizate sunt: spicul, soarele, frunza și ca o reconfirmare a creștinătății românești, crucea.
În Muntenia și Oltenia, motivele ornamentale sunt naturaliste, dar cu mai puține culori.
În județul Olt se remarcă centrul de la Obaga unde această îndeletnicire populară a fost adusa la nivel de artă.
În Transilvania și Banat se distinge încondeierea printr-o mare varietate de modele și culori, iar Țara Bârsei este renumită pentru desenul și compoziția ornamentală și cromatică de o mare finețe.
Oamenii au simțit nevoia de a decora, prin diferite metode oul (cu ceară colorată, cu vopsele, cu mărgele, etc).
Decorarea ouălor cu vopsele se face tot cu ajutorul cerii, prin procedeul „batic”. Oul alb, golit de conținut, se decorează cu ceară pe spațiile care urmează să ramană albe. Se scufundă oul în vopsea galbenă, se scoate, se usucă și se aplică ceara pe spațiile care vor rămâne, în final, galbene.
Apoi oul se va scufunda în vopsea roșie. Procedeul se repetă in funcție de numărul de culori, pornindu-se de la culorile mai deschise către cele mai intense. În final oul se acoperă cu un strat de nitrolac, care va da strălucire oului și va proteja decorațiunile.
Ornamentica oualelor decorative este extrem de variată, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe și religioase.
Simboluri și semnificații ale ouălelor încondeiate
Câteva simboluri și semnificații utilizate sunt:
Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală specific românească.
• linia dreaptă verticală = viața;
• linia dreaptă orizontală = moartea;
• linia dublă dreaptă = eternitatea;
• linia cu dreptunghiuri = gândirea și cunoașterea;
• linia ușor ondulată = apa, purificarea;
• spirala = timpul, eternitatea;
• dubla spirală = legatura dintre viața și moarte.
Dintre cele mai utilizate motive amintim:
• Crucea – semnul creștinătății – în jud. Muscel apare o cruce mică în punctul de încrucișare a două bețe și în cele patru compartimente câte o figură, care pe alte ouă, se numește „argeșeancă” sau „goangă”;
• Crucea Paștelui – crucea cu care creștinii împodobesc pasca pe care aceștis o duc la biserică, în noaptea Învierii, numit în unele zone și „Ziua Paștelor”;
• Crucea românească și crucea rusească sau crucea moldovenească – este reprezentată printr-o cruce cu alte cruciulițe la capete;
• Crucea nafurei – crucea încrestată pe pâinea din care se împarte nafura la slujba bisericească;
• Steaua – este un motiv răspândit, întalnit mai ales în Bucovina și în tot vechiul Regat. În Vâlcea și Rm. Sărat, acest motiv este întâlnit și cu numele de „floarea stachinei” sau „steaua ciobanului”;
• Mănăstirea – tot un simbol al creștinătății;
• Regnul animal: albina, broasca, șarpele, mielul;
• Motive vegetale: frunza bradului, garoafa, spicul grâulu;
• Unelte casnice și de câmp: grebla, lopata, fierul plugului;
• Ornamente industriale, motive luate din industria casnică: clinul ce se formează la croirea cămășilor și mânecile;
• Diverse: desagii și brâul popii, calea rătăcită, crucea paștilor.
